vineri, 4 decembrie 2009

După 20 de ani...

Era o zi de iarnă, cam tot pe vremea asta, dar acum douăzeci de ani. Deşi eram copil pe atunci, îmi amintesc precum astăzi derularea evenimentelor. Eram în Reşiţa pe atunci, la o sută de kilometri de Timişoara şi vreme de o săptămână ascultasem alături de bunicul fiecare cuvinţel ce se auzea din vechiul radio, încremenit pe frecvenţa Europei Libere. În Timişoara se murea, “elementele huliganice” încercau să “destabilizeze” ordinea “de drept” a “statului socialist multilateral dezvoltat”. Aproape plângeam ascultând grozăviile de la radio. Se vorbea de zeci, apoi sute de morţi...Mi-era ciudă că eram doar un copil neputincios şi că acei oameni sunt singuri împotriva armatei, a securităţii şi a miliţiei.


Apoi, în seara zilei de 21 s-a auzit că şi la noi lumea se strânge în centru şi începe să scandeze "Jos comunismul". Împreună cu un prieten am luat bicicletele şi am "dat o tură" să vedem ce se întâmplă. Prietenul mă asigurase în naivitatea specifică copilăriei că “în mod sigur o bicicletă merge mai repede ca un tanc". După ce s-a strâns suficient de multă lume şi nu am văzut nici un tanc la orizont, am mers acasă să lăsăm bicicletele şi ne-am întors. A fost una din cele mai frumoase seri din viaţa mea. Am strigat împreună cu oamenii până nu am mai avut glas lucrurile care până atunci doar le gândisem. Ne credeam liberi. Ne simţeam liberi.


A urmat ceea ce bine ştim cu toţii. În scurt timp ni se vorbea de "linişte ", "consens", "unitate". Colegii mei erau manipulaţi să iasă în centru şi să strige “Ole,ole, nu mai vrem partidele” şi să se simtă mândri de asta. În toate intreprinderile se alegea "consiliul FSN pe intreprindere" (WTF ?!). Minerii băteau măr noile “elemente huliganice” şi preşedintele ales al României le mulţumea pentru asta. Acelaşi preşedinte care insistase ca oamenii din Bucureşti să iasă în stradă şi să fie ucişi pentru a “apăra televiziunea şi Revoluţia împotriva teroriştilor” şi pentru a masca uriaşa cacealma. Oamenii aplaudau însă fără să priceapă. Cu mintea mea de copil îmi dădeam seama că ceva mergea tare de-a-ndoaselea.


După ceva timp am vizitat Timişoara cu trupa de sportivi, pentru un concurs de atletism. Am văzut atunci locurile sfinte de care auzisem doar: Balconul Operei de unde s-a proclamat primul oraş liber de Ciuma Roşie. Treptele Catedralei unde muriseră atâţia oameni, pentru că Sfinţiile lor închiseseră porţile în momentul în care oamenii au încercat să caute înăuntru adăpost în faţa gloanţelor. Îmi amintesc de parcă ar fi astăzi: domnea o atmosferă stranie de pioşenie. Peste tot oamenii aprindeau lumânări. Ne reţineam să nu fim prea zgomotoşi, din respect pentru oamenii cărora poate le murise cineva apropiat.


Astăzi, la douăzeci de ani de acele evenimente, totul mi se pare atât de îndepărtat, cât şi straniu de apropiat în acelaşi timp. Au apărut bannere cu “80% din timişoreni au uitat. Tu?”. Ei bine, eu nu am uitat şi nu voi uita niciodată. Nu am uitat umilinţa de a participa la şedinţe de spălat pe creier cu pionierii, grotescul mega-manifestaţiilor când eram scoşi de la şcoală zile la rând pentru a face figuraţie pe stadioane în căldurile de august, zilele şi nopţile petrecute de bunicul la cozi interminabile când doar se zvonea că se "bagă" carne sau portocale, pentru ca nouă să nu ne lipsească nimic...nu pot uita aşa ceva şi n-o voi face niciodată. Ştiu că mulţi dintre voi eraţi prea mici ca să vă mai amintiţi, alţii nici nu eraţi născuţi. N-o să vă ţin prelegeri gen "pe vremea mea", nu-s genul. Cine are un pic de minte şi de conştiinţă se poate informa şi singur şi judeca pentru sine, aşa cum şi eu am citit despre Al Doilea Război Mondial, deşi nu eram născut pe atunci. Şi totuşi m-a interesat, ca să pot să-mi înţeleg soarta de astăzi, care e aşa de strâns legată de acele evenimente “îndepărtate”. În fine...


Ca să revin în prezent, astăzi locuiesc în Timişoara şi trec aproape în fiecare zi prin acele locuri pe care lumea le considera odată sfinte, astăzi căzute în banalitate şi desuetitudine. Ce văd eu după atâta timp? Prostituţie. Minciună. Fantome. Fantomele celor împuşcaţi degeaba, precum şi fantomele cu rânjete roşii care nu au dispărut, chiar dacă au luat chipul lui Geoană, Antonescu, Ciuhandu sau Johannis. Sau Ilici, eternul strigoi roşu care ne bântuie de douăzeci de ani bătându-şi joc de memoria atâtora. Simbolurile Revoluţiei deturnate cu candoare, ca acum douăzeci de ani, în folosul unor hoţi din cauza cărora suntem încă în coada lumii civilizate. Bannere nesimţite care proclamă “Odată la 20 de ani Timişoara răstoarnă dictatorul” . WTF?!


Mi-e extrem de greu să scriu despre asta şi de aceea mi-a luat patru zile până să îmi revin din şoc şi să mă hotărăsc dacă să o fac sau nu. E mult mai simplu să scrii articole hazlii şi să râzi prefăcându-te că nu s-a întâmplat nimic. Dar s-a întâmplat şi nu am dreptul să tac! Un sacrilegiu, o ofensă cumplită şi o trădare mizerabilă, de 1 decembrie, la Timişoara. Să vă fie ruşine, fantome roşii, deşi ştiu că nu vă va fi niciodată. Plecaţi la Moscova! Aş arunca cu usturoi după voi dacă aş şti că aşa o să dispăreţi!


Puteţi acum să mă înjuraţi, nu mă interesează. Puteţi să mă faceţi în toate felurile, portocaliu, mânjit politic, mincinos, plătit de Băsescu şi de Udrea...mă lasă rece. Nu fac politică. N-o să vă spun ce să faceţi, pentru că mă mândresc că am cititori inteligenţi, spre deosebire de alte sute şi mii de bloguri. Sper doar ca la aniversarea de 20 de ani a Revoluţiei să nu-i văd în balconul Operei pe Ilici & CO.


P.S. Dacă vreţi fantome, luaţi de aici: Noapte bună!


16 comentarii:

  1. Nici eu nu am uitat... Cum as putea uita cum iesind din Parcul Rozelor am asteptat cuminte la trecerea de pietoni sa treaca tancurile... cum priveam din camin in lungul aleii si vedeam oameni ferindu-se de focurile de arma pititi dupa copaci... noaptea de groaza petrecuta intr-o camera de camin, asteptand febrili vesti din centru, de la colegi mai curajosi, sau poate mai nebuni ca noi...
    Si pentru ca n-am uitat cum am trait inainte de zilele si noptile cu pricina, nu ma sperie atat de tare nici criza asta prin care trecem... pentru ca stiu ca pot trai cu putin. Cu foarte putin.
    La un singur lucru n-as putea renunta: la libertatea castigata atunci. Imi e in continuare teama... dar teama de cutremur, de oameni rai, de boli incurabile. Nu imi e teama sa ascult, sa vorbesc, sa-mi doresc si sa realizez ce-mi doresc...
    Doamne, au trecut 20 de ani...

    RăspundețiȘtergere
  2. Aveam 9 ani atunci.
    Eram la Craiova, ai mei la Bucuresti.
    Era haos in toata tara.
    Vorbeisem cu 3 zile in urma cu un var din Timisoara. Tancurile erau in fata blocului lui, cu tunul catre bloc.
    Cine voia sa iasa afara era impuscat de armata si securisti.

    Un soldat a primit ordin sa traga in populatie.
    S-a opus. a fost pe loc impuscat de un superior.
    S-a vazut cruzimea atunci. De la mama rusie, care in al doilea razboi mondial, trimiteau in lupta 2 soldati cu o singura arma. Unul tinea arma si celalalt incarcatorul. Nu am scris degeaba rusie cu r mic.
    Dar in unele momente ii urasc pe rusi, pe nemti, pe tigani si unguri.
    Toti ne-au futut cum au vrut ei.
    Am ramas niste tampiti...

    RăspundețiȘtergere
  3. ehe... eu pe vremea aia puneam stapanire pe ovul. A fost greu pana am rontait invelisul tare(n-ai zice) al peretelui celular. In timp ce altii se trageau de coada si se angajau in lupte ale disperarii, nemaitinand seama de unicul lor scop real.

    Multi s-au pierdut pe drum...
    Inca mai sunt marcat... ne stiam de mici. I-am abandonat.
    Oricum sunt un singuratic.
    Cam asta imi aduc eu aminte din 1 decembrie 1989.

    Aaa si btw porky, cu bicicleta era destul sa mergi mai tare ca restu'. Nu decat tancu'.

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc, Porcusorule. Aproape ca mi-a trecut viroza citindu-ti articolul de azi. Aferim, monser, ca bine le zici mata, m-ai uns la suflet! Sau la ce mi-a mai ramas dupa o saptamana de behait pe canapeaua din sufragerie , unde m-am exilat intru izolare si neostoita expectorare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu aveam 17 ani atunci si acea vacanta de iarna a fost cea mai frumoasa din viata mea..

    RăspundețiȘtergere
  6. @GMX te-ai ars in cur, la umbra bradului imbodobit de craciun, in timp ce mos craciun desfunda hornu`?

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu Armi, esti dobitoc.
    Avea 17 ani, facea parte din tineretul intelectual, si isi daduse seama ca nu-i asa misto cum se zicea si era impotriva comuismului.
    Si era tratata nasol de comuistii de primprejur.
    Ce stii tu...
    Nici eu nu stiam mare chestie, avand numai 9 ani, dar pt un adolescent in timpul revolutiei a fost f nasol.
    DE ce au murit atatia stundeti in revolutie? Te-ai intrebat?

    RăspundețiȘtergere
  8. E foarte ciudat cum oamenii pot sa se minta singuri... Eu eram student atunci; am inteles foarte bine si exact ce se intampla, si atunci si mai ales, dupa aceea: in ianuarie, februarie, iunie... Si eram neputinciosi, pentru ca eram putini... Atunci eram putini! Sper ca acum suntem destui sa nu il mai vedem pe ilici presedinte (de facto!). Altfel, chiar cred ca ma voi muta mai spre vest, pentru ca acum pot!

    RăspundețiȘtergere
  9. am trecut si eu zilele astea prin aceleasi intrebari daca sa ma apuc sa imi zic parerea pe blog si sa cad in multime, si oare spun ceva nou? Mi-a fost frica de mine, de amintiri,pionier si eu pe vremurile alea, imi amintesc in fiecare iarna prin ce am trecut cu totii ca si neam...si unde suntem acum nerecunoscatori cu democratie prost inteleasa, cu bucati de comunism inca intr-un creier spalat zi de zi....pana cand? pana cand vrem noi din nepasare....

    RăspundețiȘtergere
  10. Mesajul meu nu era sa depanam amintiri de pe vremea impuscatului sau a revolutiei, ci eram pur si simplu trist pentru ca cercul pare sa se inchida si nu vad vreo iesire prea curand. Asta e, go west or live with that.
    Din pacate votul se ia dupa numarul de bizoni care trec pe acolo, ci nu proportional cu IQ-ul votantilor.

    RăspundețiȘtergere
  11. Porcule, te revotai.
    Dar n-am simtul gaurii patratice, asa ca am pus iar pe langa stampula.
    On topic: cercul nu s-a deschis vreodata... a fost asa din 1965 si asa a ramas.
    Tot comunisti suntem.
    Noi comunisti. Ei comuisti

    RăspundețiȘtergere
  12. Si romanii au votat ...
    Asta e . Nu mai am cuvinte. Noapte buna, Romania. Ne mai vedem, poate, peste alti 20 de ani.

    RăspundețiȘtergere
  13. C'mon honey. Te grabesti ca Joanna la maritat :D
    Ai vazut, Ninja, ca nu-i ca-n filme ? :P

    RăspundețiȘtergere
  14. gata, n-o sa-l mai vezi pe ilici acolo. rasuflam usurati.
    app, cred ca o Geoana tocmai a scos o noua vorba din popor. Nu te mai grabesti ca fata mare la maritat, ci ca Geoana la Cotroceni :))

    RăspundețiȘtergere
  15. oameni buni, nu vreau sa ma dau mare, is nascuta in 88 imi dau seama ca nu am trait deloc revolutia, dar nu ganditi nostalgic, nu puneti sentimente in vot...ganditi pragmatic? de unde i se trage romanului sentimentalismul asta?
    stiu in foarte foarte multe detalii si viata pe perioada comunista mama si tata or avut grija sa stiu ce inseamna comunism, dar is si la stiinte politice si stiu ce inseamna democratie, nu zic ca geoana e ok...face parte din PSD pana la urma(el ca om ar fi genial nu o facut parte din PCR e relativ tanar, dar PSD e PSD recunosc) eu totusi am votat cu geoana. pentru ca ce face basescu din tara asta e mai rau decat comunismul...nu va ganditii la crimele safarshite, pentru ca la orice cadere de sistem politic mor nevinovatii, ganditiva la sistemul pe care l-am dat jos cu varsare de sange si cu cata miserupere isi bate joc basescu de noi. sunteti constienti ca in momentul de fata nimeni nu vrea sa faca guvern cu el? de ce? is toti batuti in cap numai el e destept? stiti multe de comunism? inseamna ca stiti cine e doina cornea...doina cornea marea revolutionara a facut apel tarii "Nu votati Traian Basescu!" si cum s-a continuat? echipa de sustinatori a lui basescu povesteau pe net "hai sa-i facem la aia o baie in sange" si acum apartamentul ei a fost spart si vandalizat!!! Nu se poate asa ceva intr-o democratie!!! nu pentru asta au murit atatia zeci de oameni. Informativa voi cum au ajuns comunistii la conducere in 45, si apoi spunetzi-mi pe cine vreti presedinte. oricum prea tarziu sa va schimbati opiniile

    RăspundețiȘtergere
  16. Pana la urma e vorba de a alege raul cel mai mic, asa cum se pricepe si crede fiecare. oricum, trebuie sa ne inarmam cu hartie igienica, VIN VREMURI CACACIOASE.

    Eu am insa un principiu(formulare furata, dar nu-l schimba cu nimic). NU L-AS VOTA NICI PE HRISTOS LA A DOUA VENIRE DACA AR VENI DIN PARTEA PSD. Cat ar parea el de imaculat si de bine intentionat ( si nu era cazul la Johanna ), numai dai un pic capul la stanga si vezi dracii tropaitori si nerabdatori cum asteapta in spate sa le deschizi usa.

    RăspundețiȘtergere

GROHĂIŢI SAU GUIŢAŢI AICI